ADRIAN PĂUNESCU: „OBLIGAŢIA DE-A MĂRTURISI”

Iunie 29, 2007 at 9:15 am (DESPRE OPERA SI AUTOR)

Mi se accentuează în conştiinţă convingerea că Raoul Şorban a fost lăsat în viaţă, până la această vârstă, ca să mărturisească. Astfel, cu el, Învierea s-a petrecut fără a i se pretinde să şi moară, într-un mod exemplar, dându-i-se moartea în doze mici, în vremea tuturor dictaturilor. Da, aceasta e senzaţia mea în legătură cu profesorul Şorban. Istoria îl scrie pe autor, nu autorul scrie istoria. Necercetat de vanităţi literaloide, acest adevăr om al Renaşterii face literatură în marginea evenimentului şi memorialistică de întâmpinare. Stranie specie: literatură lângă eveniment şi memorialistică de întâmpinare. Nu ştiu cum vor fi arătând cărţile extraordinare ale lui Raoul Şorban în nişte vremuri normale, în care singurele evenimente semnificative ar fi cele botanice, zoologice şi biologice. Ştiu, însă, că, în perioada istorică în care Dumnezeu mi-a dat norocul să fim contemporani, Raoul Şorban a reuşit să fie mereu actual şi mereu locuitor al viitorului, mărturisind trecutul. Poate l-a ajutat şi felul în care s-au repetat epocile. Semnificativă trebuie să-i fi părut, de asemenea, amestecătura de epoci de care s-a ciocnit, în mai toate clipele vieţii ale. Ca şi boier Bălcescu, boier Şorban s-a aşezat la stânga. Aşa l-au găsit furtunile: pe partea inimii. Memoria, însă, nu i-a fost selectivă, ci totală. Raoul Şorban s-a ţinut minte pe sine şi de aceea trece atât de liniştit prin această ultimă epocă cu care se putea întâlni. L-am întrebat cum a trăit, ce a mâncat, ce a băut, ce a ales, ce a cules, de a ajuns la această vârstă care ni-l face aproape egal cu strămoşii. Mi-a răspuns, surâzând cu blândeţe, că>>> continuarea aici >>>

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: