„ÎNTÂLNIRE” TÂRZIE CU RAOUL ŞORBAN

Iunie 29, 2007 at 9:19 am (DESPRE OPERA SI AUTOR)

 

1. Preliminarii. L-am cunoscut, din păcate pentru mine, relativ puţin pe Raoul Şorban. Cred că de câteva ori am citit în aceeaşi sală de lectuă (Sala Profesorilor) a Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga ” din Cluj-Napoca. De asemenea, am participat la o festivitate organizată de Primăria Municipiului Cluj-Napoca, în onoarea sa, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani.

În ciuda venerabilei vste de 94 de ani, Raoul Şorban era un intelectual deosebit de activ. Brusc, am aflat ştirea încetării sale din viaţă. Ştiam că a fost o mare, complexă şi controversată personalitate şi tocmai de aceea, în semn de omagiu, m-am hotărât să citesc volumul lui Contantin Mustaţă, Dialoguri cu Raoul Şorban (Editura Anotimp, [Oradea], 2002). O carte care începe cu un Avertisment, din care citez partea de început: „Raoul Şorban? O legendă contemporană cu noi! Un bărbat de 90 de ani, cu studii la Blaj, Cluj, Milano, Viena şi Graz. Vorbeşte fluent cinci limbi. A fost violonist într-o formatie celebră a Italiei, a pictat, a fost secretarul Rezidenţei Regale a Ţinutului Someş, a întemeiat, în timpul Diktatului de la Viena, singura editură românească din Transilvania de Nord, a fost profesor universitar la Cluj, Bucureşti şi Madrid; a reorganizat, în 1848, învăţământul artistic universitar din Cluj, fiind primul rector al Institutului de Arte. A elaborat 20 de cărţi de critică de artă şi a dat girul la 60 de titluri de doctor… / L-au arestat legionarii, apoi, în două rânduri, ungurii, iar a patra oară comuniştii. O vreme, a fost zugrav. Nicolae Moraru, culturnic al vremii, l-a acuzat în Scânteia că este decadent, cosmopolit şi agent englez, iar Andrei Pleşu că este>>> continuarea aici >>>

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: